Executarea silită

Obligaţiile susceptibile de executare silită

1. Plata unei sume de bani

În majoritatea cazurilor executarea silită reprezintă acea procedură prin intermediul căreia reprezentanţii legii – executorii judecătoreşti – recuperează datoriile de la persoane şi le eliberează creditorilor (persoanelor cărora îi erau datori). Practic este o procedură forţată (silită), prin intermediul căreia persoanele care au acordat un împrumut, au oferit bunuri sau servicii, îşi pot recupera banii.

Cele mai des întâlnite cazuri pentru recuperarea sumelor de bani o reprezintă:

• Împrumuturile nerestituite la termen, conform unui scadenţar stabilit (ex. Creditele accesate de la bănci sau alte instituţii de credit, împrumuturile nerestituite la termen între persoane fizice etc)
• Acumularea de datorii şi refuzul sau imposibilitatea achitării lor (ex. Facturi de utilităţi neachitate până la data scadentei -gaz, apă, canalizare, curent, telefonie, întreţinere la bloc etc.)
• Despăgubiri, cheltuieli de judecată sau orice alte sume acordate în baza unei hotărâri judecătoreşti

2. Predarea unui bun ori a folosinţei acesteia (ex. Recuperare maşină împrumutată şi nerestituită, recuperarea maşinii de la utilizator în baza contractului de leasing, evacuarea chiriaşului, evacuarea persoanei care ocupă un imobil fără drept etc.)

3. Desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări (ex. Demolarea unui gard ridicat ilegal, demolarea unei clădiri ridicate fără respectarea perevederilor legale etc.)

4. Încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia

5. Luarea unei măsuri stabilite prin titlul executoriu

Modalităţile de recuperare a sumelor de bani

În practică judiciară există următoarele tipuri de executare silită, care au ca scop recuperarea sumelor de bani prevăzute în titlul executoriu:

1. Executare mobiliară

În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc localizează şi identifică bunurile mobile ale debitorului şi le sechestrează. Dacă debitorul în continuare nu îşi îndeplineşte obligaţiile, aceste bunuri urmează să fie evaluate de către experţi în domeniu şi vândute de către executor. Din sumele obţinute în urma vânzării bunurilor se vor stinge datoriile debitorului. Bunuri mobile urmăribile conform legii pot fi: autoturisme, obiecte de artă, arme, bijuterii şi în general bunuri deţinute de debitor şi care pot fi mutate dintr-un loc în altul.

2. Executare imobiliară

În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc localizează şi identifică bunurile imobile ale debitorului şi le sechestrează. Dacă debitorul în continuare nu îşi îndeplineşte obligaţiile, aceste bunuri urmează să fie evaluate de către experţi în domeniu şi vândute de către executor. Din sumele obţinute în urma vânzării bunurilor se vor stinge datoriile debitorului. Bunuri imobile urmăribile conform legii pot fi: apartament, casă, teren etc.

3. Executare prin poprire

În cadrul acestei proceduri executorul identifică veniturile debitorului şi conturile bancare utilizate de către acesta. Se urmăresc deci veniturile realizate (ex. pensie, salariu etc.) prin înfiinţarea popririi la sursă, disponibilităţile existente și cele viitoare în lei sau valută prin înfiinţarea popririi asupra conturilor bancare, înfiinţarea popririi la terţe persoane, care datorează bani debitorului urmărit. În acest din urmă caz, vorbim practic de situaţia în care o persoană datorează sume de bani sub orice formă debitorului urmărit silit. Se interzice terţului efectuarea platii către debitor, terţul având obligaţia reţinerii sumei şi eliberării ei către executorul judecătoresc. Neîndeplinirea acestei obligaţii de către terţ şi eliberarea sumei către debitor, atrage răspunderea acestuia conform prevederilor codului de procedura civilă.

Etapele procedurii

1. Sesizarea organului de executare

În primul rând creditorul, adică persoana care vrea să apeleze la un executor judecătoresc, trebuie să deţină un titlu executoriu. Titlul executoriu este de regulă o hotărâre judecătorească, în baza căreia debitorul are de îndeplinit o anumită obligaţie în favoarea creditorului. Trebuie menţionat însă faptul că în afară de hotărârile judecătoreşti există o serie de alte titluri care pot fi puse în executare, ca de exemplu: încheierile şi procesele verbale întocmite de către executorii judecătoreşti, înscrisurile autentice notariale (ex. Contract de împrumut, contract de chirie etc.), contractul de credit bancar, contractul de leasing, biletul la ordin refuzat la plată, filă cec refuzată la plată, contractul de asistență juridică şi orice alte titluri cărora legea le recunoaşte putere executorie.

În momentul în care creditorul intra în posesia titlului executoriu, trebuie să solicite în scris executorului declanşarea procedurii executării silite conform prevederilor art. 664 Cod de procedură civilă. Model orientativ de cerere executare silită găsiţi aici.

Executorul judecătoresc verifică documentaţia şi admite sau respinge cererea. În cazul admiterii, executorul va emite de urgenţă cererea de încuviinţare a executării către Instanţă de executare, anexând documentele înregistrate de către creditor.

2. Cererea şi încheierea de încuviinţare a executării silite

Executorul judecătoresc poate declanşa procedura executării, fie că vorbim de verificări ale debitorului şi garanţilor, fie de măsuri propriu zise de executare (ex. poprire, aplicare sechestru, valorificare bun etc) doar după obținerea încheierii de încuviinţare pronunţată de Instanţa de executare. Practic este o procedură prin care Instanţa de executare verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile legale în vederea demarării procedurii. Hotărârea se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi se comunică executorului.

3. Înştiinţarea debitorului

În momentul în care executorul judecătoresc obţine încheierea de încuviinţare a executării silite, în conformitate cu prevederile art. 667 cod de procedură civilă urmează să emită şi să comunice debitorului somaţia. Somaţia reprezintă actul prin care i se aduce la cunoştinţa debitorului atât natura obligaţiei (plata unei sume de bani, predarea unui bun etc), cât şi temeiul legal al solicitării, anexându-se titlul executoriu şi încheierea de încuviinţare. Din momentul comunicării somaţiei şi a actelor anexate, debitorul are dreptul de a contesta executarea, cu menţiunea că această contestaţie nu suspendă procedura executării silite.

4. Verificările şi luarea măsurilor

Această etapă diferă deja în funcţie de modalităţile concrete de executare solicitate de către creditor şi de natura obligaţiilor, astfel încât vom exemplifica cea mai des întâlnită situaţie, şi anume obligaţia de plată a unei sume de bani, adică recuperarea unei creanţe.

În cazul în care debitorul nu se va conforma somaţiei, executorul judecătoresc va dispune măsurile necesare verificării şi identificării bunurilor (mobile şi imobile) urmăribile ale acestuia, a disponibilului bănesc, inclusiv în conturile bancare deţinute, precum şi în vederea obţinerii de alte informaţii necesare realizării executării. Se vor efectua şi verificări cu privire la veniturile obţinute (ex. Salariu, pensie, câştiguri din jocuri de noroc, câştiguri din dobânzi etc).

Executorul va proceda din oficiu la indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, precum şi la înfiinţarea popririi atât asupra conturilor bancare cât şi asupra veniturilor realizate.

5. Valorificarea bunurilor

Dacă în continuare debitorul nu se va conforma şi nu achita integral creanţă, sau nu ajunge la o înţelegere cu creditoarea, se va demara procedura executării silite mobiliare şi/sau imobiliare, în funcţie de bunurile destinute de debitori. În cadrul acestei proceduri se va stabili în prima fază valoarea bunurilor, urmând ca aceste bunuri să fie valorificate prin licitaţie publică.

6. Eliberarea sumelor de bani şi încetarea executării

Sumele de bani recuperate în urma măsurilor luate, indiferent că provin din poprire, vânzarea bunurilor, depuneri voluntare, încasări de la terţe persoane etc, se eliberează creditorului până la acoperirea integrală a creanţei acestuia, precum şi a cheltuielilor de executare ocazionate. Sumele rămase disponibile, încasate peste valoarea totală a sumei urmărite, se restituie debitorului.

Executorul judecătoresc va revoca toate măsurile luate (ex. măsuri de revocare: desfiinţare poprire cont, desfiinţare poprire salar, ridicare sechestru, radiere urmărire din cartea funciara etc) şi va proceda la încetarea executării silite prin emiterea unei încheieri, care se comunica părţilor şi care este supusă contestaţiei în termen de 15 zile de la comunicare. Încheierea de încetare va conţine măsurile luate în cursul procedurii, sumele recuperate, modul de eliberare a acestora, motivul şi temeiul legal al încetării. Dosarul de executare se va arhiva şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare va fi păstrat în arhivă 3 ani. După expirarea termenului de păstrare documentele vor fi distruse.